Pantru viitoarea mea carte “Copil in Epoca de Aur” am ajuns la etapa Revolutiei.
Anumite lucruri pe care le-am trait nu mi le mai amintesc foarte bine, asa ca am sunat-o pe maica-mea sa o intreb.
Surpriza este ca am inceput toti sa uitam. Ametim zilele, ordinea intamplarilor e uneori bulversata.
Anul trecut am avut cu tata o discutie despre ziua de 22 decembrie 1989, cand eu retin cu precizie ce am facut: pe scurt, am plecat de acasa impreuna cu el in oras, am trecut pe la serviciul unui amic, loc aflat langa Sala Palatului, apoi ne-am pierdut in multime.
El a uitat complet episodul, desi e cu mintea la locul ei. Dar se vede treaba ca 20 de ani sunt, totusi, 20 de ani…
Acum am inceput sa imi aduc aminte totul, in ordine, si ma simt parca iar ca atunci.
Voi scrie despre acele zile in episoade, sper sa nu denaturez nimic din ce am trait. Textele vor aparea in Scanteia de la Jurnalul National, alaturi de celelalte, apoi in cartea mea.
Hmmm, aveam 17 ani si jumatate la Revolutie. Ma apuca nostalgia. Care pizda ma-ti mi-ai luat ba tineretea?
