■ Cate ceva despre respect

22/10/2009

Despre tutuiala a scris Andrei Plesu acum cativa ani, asa ca n-o sa incerc sa spun aceleasi lucruri, dar mai prost.

Ma voi referi la cateva specii mai moderne ale respectului, la lucruri care nu decurg automat din cei sapte ani de acasa, ci putin mai cotit.

Salutul

Emailul

Messengerul

Obiceiurile proaste din imobiliare:

Cati bani aveti?

Negociabil?

Plus suspiciosul

Spuneti-mi mie!


Salutul

Esti invatat de mic sa saluti, sa raspunzi la salut, cand sa saluti tu, functie de varsta pe care o ai, de cel pe care-l intalnesti, de sex, pozitie sociala si asa mai departe.
Esti invatat aceste lucruri daca ai bafta de o familie buna. Good karma, cum ar spune indienii sau andressa.
Dar nu ti se atrage atentia si la modul in care trebuie sa raspunzi. Adica, daca esti salutat cu prietenescul “Salut” sau cu minerescul “Noroc”, poti raspunde la fel de amical, dar daca cineva te saluta cu “Buna ziua”, frumos este sa nu te apleci si sa te tragi de sireturi cu omul printr-un “Salut” aruncat peste umar, ci sa raspunzi tot cu “Buna ziua”.
Se intampla frecvent sa trec pe langa un vecin de varsta apropiata, sa ii dau “Buna ziua” sau “Buna seara” si sa primesc un “Salut”.

Internet

Mail

De niste ani emailul si messengerul au intrat in vietile noastre, dar nimeni nu ne-a facut o minima educatie despre cum sa ne purtam cand le folosim. Sigur, se poate argumenta ca nu e nevoie, toata lumea stie sa raspunda pe mail si sa butoneze frenetic la mess, nu?
Nu.
In primul rand, la email, trebuie precizat un lucru: daca singur singurel ti-ai dat adresa undeva, la contact pe un site sau blog, de bun simt este sa raspunzi.
Orice solicitare serioasa si facuta in termeni respectuosi trebuie sa primeasca un raspuns. Nu mai spun de companii care frecvent isi dau adresa de email si scrii ca prostul si nimic.
Ba, mai mult decat atat, sunt cazuri cand anumite institutii sau firme dau anunt ca doresc anumite colaborari, dar cand trimiti un mail nu ti se raspunde.

Messengerul

Cu messengerul e si mai groasa treaba. Furati de moacele haioase ale emoticoanelor, de multe ori nu mai realizam ca si messengerul trebuie tratat cu aceeasi seriozitate ca si celelelate mijloace de comunicare.

As puncta cateva lucruri:

● scrisul prea fragmentat enerveaza, oboseste, il face pe interlocutor sa-si piarda timpul

deci, in loc de:

„ce ai mai facut [ENTER]
cu proiectul ala [ENTER]
cu care ziceai ca [ENTER]
vrei sa mergi [ENTER]
la sponsor ? [ENTER]

parca e mai matur sa scrii:

„ce ai mai facut cu
proiectul ala cu
care ziceai ca
vrei sa mergi
la sponsor ? [ENTER]

● uita-te jos, caci in fereastra iti scrie cand interlocutorul tasteaza. A scrie peste el e foarte enervant, inseamna, de fapt, a vorbi peste el.
Asteapta sa spuna tot si apoi raspunde. Comunicarea devine mult mai eficienta, mai normala si se pierde mai putin timp. Se poate adopta si un cod ajutator: spre exemplu la fiecare final de idee, cand ai zis tot ce ai vrut si astepti raspunsul pui ///

● evita ca din prima clipa cand te arati online, sa fii BUSY . Daca te dai ocupat tot timpul, atunci obligi oamenii sa comita impolitetea de a te contacta si astfel, prin abuz, statusul BUSY isi pierde noima.
Daca te arati online, pai lasa-te si AVAILABLE. Totusi, cel mai bine este, cand esti dispus sa fii accesat, sa te arati online si available (chiar si doar pentru anumite persoane, nu pentru toate) si cand nu vrei, stai pe INVISIBLE.
Mi s-a intamplat sa vad pe cineva ca este online, sa astept ca prosutul sa devina din busy, available, si dupa o ora pac a inchis si s-a carat. Pai ma obligai sa nu tin cont de statusul tau si sa iti scriu asa, nu?

● Se intampla sa fii dispus la conversatie, dar sa iti scrie prea multi odata si sa incepi sa raspunzi cu mare intarziere unor oameni.
Fa ordine! Nu sunt eu vinovat ca tu scrii in 7 ferestre, sa astept 5 minute pana arunci un „ok”. Deci, mai politicos este sa imi spui: scuze, trebuie sa ies acum, te caut eu, sau ceva de genul asta, decat sa incepi conversatia cu mine si sa pierd jumatate de ora pentru cateva propozitii.

● Nu uita, cand vorbesti cu cineva si discutia a ramas in aer, in sensul ca niciunul nu a mai avut nimic de zis, daca vrei sa iesi spune-i omului la revedere. Multi ies hodoronc-tronc, e ca si cum ai intoarce spatele si ai pleca dupa ce am vorbit.

Imobiliare

Cati bani aveti?

De cativa ani, in tranzactiile imobiliare a patruns un obicei tembel: intrebarea adresata de cel care vinde celui care vrea sa cumpere:
„cati bani aveti?”.
O mojicie si o prostie mai mare nici ca se poate. A intreba asa ceva, deja da de inteles omului ca vrei sa il jupoi, sa-i iei toti banii.
O marfa are, in general un anumit pret, dictat de cateva lucruri: piata din acel moment, starea marfii, si doar intr-un mic grad de cumparator.
Daca ai o garsoniera de vanzare in Salajan, pai o vei vinde in functie de preturile zonei si de cum arata garsoniera, blocul, etc, nu de cat de bogat este cumparatorul. Ce, daca Tiriac vrea sa ia o garsoniera treaba lui pentru ce, i-o vinzi la pret de vila ca are multi bani?

Tu, angajat la o agentie, la intrebarea: „m-ar interesa o garsoniera in Salajan” raspunzi, daca ai bun-simti si o minima stiinta a comunicarii in afaceri: „da, am una in cutare zona, la pretul cutare, este in stare buna, si asa mai departe”. Nu ma intebi cati bani am.
Caci ma faci sa te suspectez ca o sa ai marfa exact de banii pe care-i am, n-o sa-mi mai lasi nimic.

Negociabil?

Alta imbecilitate crasa, intrata in vocabularul economiei noastre de piata vai de mama ei. A intreba „negociabil” omoara orice negociere din start. Orice afacere e negociabila, si cine nu stia asta e atat de prostovan, ca nu merita sa-ti pierzi timpul cu el.
Si, apoi, cum decurge dialogul dupa aceasta intrebare, de regula?
„Aaa, da negociabil”
„Cat?”
„Pai mai jos de 19000 nu las”
„Scump, hai 18500 si batem palma”
„S-a facut”.

Pai asta nu e negociere. Negociere este sa mergem sa vedem marfa, sa ma uit la ea, sa aduc argumente diverse ca nu merita atata, sa aduci alte argumente, sa ne sucim, sa ne invartim, sa ne scarpinam in fund, sa ne facem ca plecam, nu „da negociabil”…”cat?”…”atata”…”ok”.

A pune intr-un anunt „negociabil” reprezinta marca omului care habar nu are de negocieri, de nimic.

Suspiciosul

Spuneti-mi mie

O alta impolitete des intalnita este cand raspunzi la telefon si o persoana solicita sa vorbeasca cu altcineva tu sa trantesti: „spuneti-mi mie”.
Desigur, sunt si cazuri cand este in regula asa, sa zicem daca esti secretara si seful iti zice: ”daca suna Basescu, Oprescu, Geoana sau Antonescu, spui sa-ti zica tie”.
Dar, in general, este o intrebare nepoliticoasa, care sugereaza si niste neincrederi in relatiile dintre cel care face soliticarea si cel cu care persoana care a sunat voia sa vorbeasca.
Daca sotie e in baie, ii suna telefonul si iti spune sa raspunzi tu (desi nu e prea ok) atunci raspunzi si spui ca este in baie si va suna ea, nu ceri sa ti se dea tie raportul ce si cum.

Sunt multe de zis, poate restul intr-un episod viitor.
Oricum, am fost nepoliticos in acest articol, caci v-am tutuit de nu v-ati vazut: „faci asa, dregi asa”. Deh, influenta mediului asupra dobitocului.

© dan carlea – toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: