■ Plimbare

27/10/2009

Acum cateva saptamani am gasit intamplator (?) si cand spun asta, mereu, intr-o fractiune de secunda, mi se perinda prin minte toate argumentele cum ca nu exista intamplare, ci inlantuiri acauzale de evenimente, si aici ma opresc si va invit sa cititi despre [sincronicitatea lui Jung], sa nu zica cineva ca pe Santier nu exista activitati educative in afara de brigada artistica, deci am gasit blogul unui om deosebit ca preocupari, probabil un arhitect sau un istoric, pasionat de cladirile bucurestene care au reprezentat si reprezinta ceva. Omul e foarte documentat mereu si are ce spune in domeniu.

La un post din iunie anul acesta, autorul blogului ne invita sa parcurgem un traseu cu totul deosebit, poate unic, prin cladirile si felul cum sunt crosetate cele trei dimensiuni spatiale intr-o zona din Titan, mai precis Baba Novac.

Asa ca sambata pe la ora 17 eram acolo cu sotia mea, Daniela. Am parcat si am inceput plimbarea printr-un loc parca rupt brusc de Bucuresti. O liniste deosebita, o lipsa inspaimantatoare de manele, strazi mici si prietenoase, cu doar cateva masini parcate, cladiri cum nu am mai vazut niciodata. Bloculete cu un singur etaj, ganguri, gradini ascunse in care se puteau mai mult ghici decat vedea umbrare si mese, custi de caini. Acea zona are propria ei biserica, iar la coltul unei stradute un café-bar linistit, cum ii sade bine francezului sa aiba langa casa. Un mic magazin alimentar si atat, in rest, un loc de admirat.

Desi stiam ca am locuit in zona din imediata apropiere pe cand aveam 4-5 ani, pe moment nu mi-am amintit acest lucru. Odata ajuns acasa am sunat-o pe maica-mea si am intrebat-o daca stie zona. Mi-a spus ca exact pe acele strazi ma ducea la gradinita. Si eu tocmai ma plimbasem pe acolo cu sotia de mana.

 Autorul blogului de care v-am vorbit ne invita sa ne inchidem telefoanele cand ne plimbam, ca doar sa savuram totul. N-am facut asta, dar nu ne-a sunat nimeni.

Ne mai invita sa lasam acasa aparatul foto. Pe asta am facut-o si mare dreptatea are. Cand esti canalizat pe facut poze nu mai privesti lucrurile la fel.

Cumva, memoria parca ti-e setata sa uite mai usor, caci stii ca ai fotografiat. Este fenomenul invers care se petrece atunci cand iti notezi ceva. De regula, dupa ce iti scrii in carnetel, nu mai uiti si nici nu trebuie sa te uiti in carnet.

Pe de alta parte, daca el ar fi facut poze, poate eu nu m-as mai fi dus. Daca eu as fi facut poze, poate nimeni din cititorii acestui articol nu s-ar mai duce. Si merita.

N-ar fi fair play din partea mea sa dau pe blogul meu toate datele, cand omul a pus si harti si a muncit sa ne indrume intr-acolo. Ma voi multumi sa va dau link-ul, indemnandu-va sa faceti cum am facut si eu: sa va luati iubita/iubitul si sa mergeti in plimbare, fara copii. Sa visati ca stati pe acolo si ca toata Romania e plina de asemenea cartiere.

http://armyuser.blogspot.com/2009/06/experimentul-catelu.html

Anunțuri

Un răspuns to “■ Plimbare”

  1. daniela Says:

    Si inca ceva. Dumneavoastra, cei care doriti sa va plimbati pe acolo, povbestiti despre locul acesta frumos numai oamenilor d ecalitate pe care ii cunoasteti! Aproape ca mi-e teama pentru el. Daca se intampla si aici ce s-a intamplat cu Vama Veche…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: