Archive for Noiembrie, 2009

anunt

06/11/2009

am constatat un fapt: cu toate eforturile mele de a creste numarul vizitatorilor pe acest blog, tot mai multi am pe blogul meu principal, desi nu fac nimic special pentru asta.
de aceea, de acum scriu pe el.

http://carleadan.wordpress.com

 

Ion Iliescu reloaded

05/11/2009

doar ca sa ne distram

O mostra de politica romaneasca ar fi: Antonescu se retrage din cursa, in turul II intra Geoana si Oprescu.

Conferinta de presa, inaintea turului II al alegerilor: la o masa, Geoana si Iliescu, in spatele lor Mitrea, infratit cu Vanghelie si Hrebenciuc, pentru binele poporului, nu de alta.

Ia cuvantul Ion Iliescu:

“Stimati concetateni, (hrm,hrm-isi drege vocea) draga Geolo” si se opreste cu gatul plin de lacrimi.Toti incremenim. Apoi se face marele anunt: Geoana este santajat de PD-L, l-au lasat nervii, intra in cursa, cu voia dumneavoastra, Ion Iliescu, pentru inca un mandat.
Concomitent cu un referendum, dar pe alta tema decat fuse vorba: sa fie voie 4 mandate de fiecare presedinte.
“Stimati concetateni, avem nevoie de echilibru, etc. Declar infiintat Frontul REsalvarii Nationale!“.

© dan carlea – toate drepturile rezervate

Un tip bine

04/11/2009

UPDATE:

Nicu Ceausescu, pe vremea cand isi baga picioarele in tot.
Un om cu toate posibilitatile lumii acesteia, care si-a batut joc de viata.


Stie cineva cine este tipul asta?

(raspunsul mai tarziu)

Bucurestiul – intre ciocan si ciocane

03/11/2009

Am găsit la Piticu poze minunate din perioada când se (re)construiau cartierele Bucureştiului. Problema asta fiecare o trece prin sita lui emoţională.
Dacă omul e dintr-o familie care a stat la o casă în Uranus, a fost demolat şi mutat în Berceni la două camere, atunci tot ce s-a construit în perioada comunistă e rău.
Dacă e unul venit de la ţară, care de la fabrică a primit imediat apartament, e bine totul.

Problema trebuie analizată cu luciditate.

Până în anii ’80, cartierele Bucureştiului erau, în generale, formate din case modeste şi străzi înguste. Am văzut cu ochii mei Crângaşiul înainte de a avea forma actuală. Era un sătuc cu străzi desfundate şi plin de magherniţe.
Nu puteai ţine la infinit o capitală aşa.

Câteva idei

Sigur, demolările s-au făcut de cele mai multe ori cu încălcarea demnităţii umane, oamenii nu au fost despăgubiţi cum trebuia, nu s-a prevăzut apariţia problemei câinilor vagabonzi – căci de atunci a început această belea a Bucureştiului, când cei care urmau să fie demolaţi şi-au lăsat câinii liberi, neputându-i lua după ei pe unde avea să-i ducă destinul.
S-au demolat biserici şi monumente, s-a construit şi aiurea.

Biserica Sfanta Vineri foto-magazin.ro

Spitalul Brancovenesc foto-miculparis.ro

Din rănile majore pe care le putem aminti ar fi „Biserica Sfânta Vineri” de pe actualul amplasament al „Circului Foamei” din spatele magazinului „Unirea”, „Spitalul Brâncovenesc” (lamele buldozerelor s-au stricat in zidurile lui de peste un metru grosime), o sumedenie de biserici mai mici, viluţe din cartierul Uranus, aflat pe actualul amplasament al „Casei Poporului”, cum o numesc în continuare cei din generaţia mea şi mai bătrâni.
Desigur, imensa clădire este o construcţie inutilă, care a costat o avere. „Lacul Morii” de asemenea, iniţial gândit pentru agrement, nu este decât o cheltuială majoră a „Epocii de Aur”, care putea să lipsească din planul de sistematizare a Dâmboviţei.

Imaginile din respectivele poze îmi sunt extrem de familiare. Locuiam pe strada Hagi Ghiţă, cu chirie, aveam 8 ani şi priveam împreună cu prietenul meu Luci, care locuia în capătul străzii, cum se construia Podul Grant. Pe care acum stau cu maşina în ambuteiaj, împreună cu soţia mea. Nostalgii…
La momentul respectiv, Podul Grant a reprezentat o soluţie extraordinară şi modernă pentru circulaţia din acea parte a Capitalei.

Dar acum?

Dar, la modul în care s-au înmulţim maşinile în Bucureşti, sunt convins că şi dacă făceau podul cu 4 benzi pe sens tot aglomerat ar fi acum, în orele de vârf.
Cu bune şi rele, s-a construit masiv.
În 20 de ani democartici, aproape nimic.
Lălăiala de la viitorul pasaj de la Băneasa, din dreptul Antenei 1, ne face ba să zâmbim, ba să ne trântim cuşmele de pământ şi să le călcăm în picioare. Fără îndoială, pe vremuri aceste lucrări s-ar fi făcut în câteva luni.

În prezent, soluţia de a construi Statul cartiere de locuinţe şi de a le vinde ca pe vremuri, în rate, nici nu mai este luată în discuţie. Fiindcă firmele oamenilor de afaceri care conduc România din umbră sau mai de la vedere trebuie să construiască totul. Adică puţinul care se face.

Mergi în sudul Bucureştiului, spre Alexandria. Ce vezi? La numai 10 minute distanţă, viluţe aruncate cu furca, făcute fără niciun plan general de urbanism, adică pământ stricat.
Şi pământ extrem de valoros, care nu mai poate fi recuperat decât cu costuri imense de despăgubire a actualilor proprietari şi cu un scandal oribil.

Pe locul unde sunt trântite ca din cer 20 de case cu etaj, căci vile în adevăratul sens al cuvântului nu se pot numi (vezi definiţia din DEX a „vilei”) s-ar fi putut construi 2 blocuri moderne, la parametri actuali, cu bucătării şi băi mari, cu locuri de parcare, cu părculeţ.

Şi să-ţi cumperi apartamentul în rate, dar nu cu dobânzile criminale de la bănci, ci cu dobânzi mai potolite, cum şi-ar putea permite Statul dacă ar fi interes.
Fiindcă Statul poate aştepta 30 de ani să-şi acopere investiţia şi nu are nevoie de câştiguri de 200 %, ca particularii care vor să fie magnaţi în 5 ani.

Însă interese mari stau împotrivă-ne, a se vedea problema BECHTELgigant cu relaţii la vârful politicii americane şi în tot felul de alte structuri. Deci noi cotizăm şi atât.

Tot înainte!

■ Eu nu strivesc corola de minuni a Zabrautilor

02/11/2009


foto- romanialibera.ro

Ce cauti domne acolo?

Ieri am ajuns si eu, pentru prima data in viata, in vestitul Zabrauti.
Motivul: o matusa are acolo o garsoniera, luata cu 13 mii de euro, pe care o tine goala ca n-are ce face cu ea. Si era o idee sa ne mutam eu si Daniela acolo, fara sa ne coste nimic. Sa nu mai platim chiria usturatoare de aici din Drumul Taberei.
Poanta este ca ea nu a spus nimanui pana acum de Zabrauti, ci doar ca are o garsoniera in Pieptanari. E drept, poti ajunge si intrand din zona Pieptanari, dar pe cealalata parte e capatul Ferentariului si toata tara stie zona respectiva ca Zabrauti.

In fine, femeii i-a fost rusine cand si-a dat seama ce a facut, ca a luat la instinct de chilipirgiu o camaruta in ghetou, si nu spune lucrurilor pe nume.
Am fost la ea sa ne dea cheile si sa ne explice unde e si a pus contractul pe masa. Atunci am vazut ca scrie negru pe alb Strada ZABRAUTILOR.
A cazut cerul pe mine dar nu era sa spun ca eu nu calc in ghetou. Deci hai sa vedem.

Flora si fauna

O tiganie de-ti vine sa vomiti. Turme intregi de copii negri se jucau pe stradutele pline de gunoaie, iar adultii se uitau la noi intr-un fel care zicea clar ca nu suntem din filmul lor.
N-am facut poze, exista destule pe net si oricum ti-e destul de frica sa scoti aparatul. Printre bloculetele cu patru etaje e plin de mormane de gunoaie care spun povestea porcului, de fapt a porcilor care arunca pungile direct de la geamuri.

La ferestre, in loc de muscate, sunt inflorite ligheanele albe ale televiziunilor, ca niste flori de colt ocrotite cu dragoste. Tigania are BOOM si DOLCE, locuri de parcare destule, sa pui si autobuzul, caci bani de masini inca nu-s.
Becali nu le-a luat si masini, le-a platit doar curentul.

Deci incalzirea e pe baza de curent, probabil furat; fiecare isi baga caloriferul in priza si gata confortul civilizatiei.
Cateva masini mai pricopsite, precis ale unor dealeri pe care politia ii cauta de zor prin alte parti, unde n-au fost niciodata.

Interioare

Pe holurile blocurilor un intuneric de-ti bagi degetele in ochi. Geamuri lipsa, cu tot cu tocarie. Mirosuri de toate felurile si de ici-colo se aud manele.
Am descuiat usa, luminand incuietorile cu ajutorul telefonului.
Am intrat in “casa”.

Unde e camera?

Asa a intreabat, candida, nevasta-mea, dupa ce a aruncat o privire prin toate colturile. Din holul blocului intri in camera direct, inauntru e loc atata cat sa pui un pat de doua persoane si sa sari in el direct din usa.
Intre “camera” si peretele cu geamul e o despartitura foarte ingusta, pe post de baie, in care e o chiuveta si un veceu. Duş nu. De altfel, locatarilor din zona nici nu cred ca le spune ceva treaba asta. Ar crede ca e o cismea gresit facuta.
Bucataria ti-o faci in camera, intr-un colt, daca iti tragi teava de gaze de pe palier.

Solutii?

Sa-i ia de acolo cu masinile si sa-i duca intr-un ghetou facut special la marginea orasului, caci evidentele arata ca nu sunt capabili sa locuiasca civilizat. Paraziteaza un loc aflat la numai cateva sute de metri de zone spalate si in regula.

Motive sa-i muti sunt destule: focarul permanent de infectie, faptul ca nu-si platesc facturile, colcaiala interlopa la care probabil pun umarul multi locatari de acolo.
Acele bloculete, dupa cum sunt facute, nu sunt bune decat pentru doua lucruri:

  • le reabilitezi si le faci camine studentesti
  • le darami pur si simplu si in locul lor construiesti niste blocuri frumoase, moderne, cu un parculet in centru, parcari si sa le vinzi oamenilor care sunt in stare sa traiasca civilizat.
  • Dar statul nu mai contruieste si nu mai vinde blocuri, ci ajuta prin programe smecheresti, de genul “prima casa”, bancile sa nu intre in belea.

    Urmarea? Se tranzactioneaza apartamentele vechi la preturi care nu se justifica prin calitatea lor.
    Deci, in loc sa fie case de vanzare pentru oamenii care muncesc pentru copii, le platesc meditatii, se ocupa non-stop de educatia lor, sa colcaie intr-o zona buna niste indivizi care nu au dupa ce bea apa dar fac cate 7 plozi pe care ii trimit la cersit sau/si furat, motiv bun pentru niste ONG-uri moarte de foame sa creeze probleme unde nu sunt prin vanturarea vrajelii cetatenilor defavorizati.

    De ce nu se poate rezolva nimic?

     

    Leslie Hawk – foto vivid.ro

    Pentru ca acum e la moda sa nu cumva sa spui ceva de tigani. Sunt nespalati? Ti se pare, esti tu rasist. Arunca gunoaie afara? Ce mare lucru?
    In alergare permanenta dupa imagine si de frica unor occidentali ipocriti si scrobiti, care vorbesc de tigani dar nu au vazut niciodata unul in realitate, ci doar in filme romantice si comedii, politicienii nostri nu au curaj sa faca ordine in propria tara.

    Iar presa, ca o turma imbovinata, se repede sa prezinte extraordinarele intiative ale mamei lui Ethan Hawk, care prin organizatia Ovidiu Rom face cate-un bal si ne explica ce misto sunt tiganii defavorizati din Romania. Apoi se urca in masina ei de lux si se duce sa se odihneasca in vila din cartierul select in care locuieste. Se relaxeaza fara manele scurgandu-se in patul ei prin pereti de la vecini, fara gunoaie in fata geamurilor, fara scandaluri si mirosuri oribile.

    Noi n-avem ce face, decat sa suportam si umilinta de a ni se spune mereu ca nu suntem oameni buni, ci niste nenorociti de nazisti.
    Nu, noi nu vrem sa facem sapun din tigani, ci sa-i vedem folosindu-l.


    © dan carlea – toate drepturile rezervate