Bucurestiul – intre ciocan si ciocane

03/11/2009

Am găsit la Piticu poze minunate din perioada când se (re)construiau cartierele Bucureştiului. Problema asta fiecare o trece prin sita lui emoţională.
Dacă omul e dintr-o familie care a stat la o casă în Uranus, a fost demolat şi mutat în Berceni la două camere, atunci tot ce s-a construit în perioada comunistă e rău.
Dacă e unul venit de la ţară, care de la fabrică a primit imediat apartament, e bine totul.

Problema trebuie analizată cu luciditate.

Până în anii ’80, cartierele Bucureştiului erau, în generale, formate din case modeste şi străzi înguste. Am văzut cu ochii mei Crângaşiul înainte de a avea forma actuală. Era un sătuc cu străzi desfundate şi plin de magherniţe.
Nu puteai ţine la infinit o capitală aşa.

Câteva idei

Sigur, demolările s-au făcut de cele mai multe ori cu încălcarea demnităţii umane, oamenii nu au fost despăgubiţi cum trebuia, nu s-a prevăzut apariţia problemei câinilor vagabonzi – căci de atunci a început această belea a Bucureştiului, când cei care urmau să fie demolaţi şi-au lăsat câinii liberi, neputându-i lua după ei pe unde avea să-i ducă destinul.
S-au demolat biserici şi monumente, s-a construit şi aiurea.

Biserica Sfanta Vineri foto-magazin.ro

Spitalul Brancovenesc foto-miculparis.ro

Din rănile majore pe care le putem aminti ar fi „Biserica Sfânta Vineri” de pe actualul amplasament al „Circului Foamei” din spatele magazinului „Unirea”, „Spitalul Brâncovenesc” (lamele buldozerelor s-au stricat in zidurile lui de peste un metru grosime), o sumedenie de biserici mai mici, viluţe din cartierul Uranus, aflat pe actualul amplasament al „Casei Poporului”, cum o numesc în continuare cei din generaţia mea şi mai bătrâni.
Desigur, imensa clădire este o construcţie inutilă, care a costat o avere. „Lacul Morii” de asemenea, iniţial gândit pentru agrement, nu este decât o cheltuială majoră a „Epocii de Aur”, care putea să lipsească din planul de sistematizare a Dâmboviţei.

Imaginile din respectivele poze îmi sunt extrem de familiare. Locuiam pe strada Hagi Ghiţă, cu chirie, aveam 8 ani şi priveam împreună cu prietenul meu Luci, care locuia în capătul străzii, cum se construia Podul Grant. Pe care acum stau cu maşina în ambuteiaj, împreună cu soţia mea. Nostalgii…
La momentul respectiv, Podul Grant a reprezentat o soluţie extraordinară şi modernă pentru circulaţia din acea parte a Capitalei.

Dar acum?

Dar, la modul în care s-au înmulţim maşinile în Bucureşti, sunt convins că şi dacă făceau podul cu 4 benzi pe sens tot aglomerat ar fi acum, în orele de vârf.
Cu bune şi rele, s-a construit masiv.
În 20 de ani democartici, aproape nimic.
Lălăiala de la viitorul pasaj de la Băneasa, din dreptul Antenei 1, ne face ba să zâmbim, ba să ne trântim cuşmele de pământ şi să le călcăm în picioare. Fără îndoială, pe vremuri aceste lucrări s-ar fi făcut în câteva luni.

În prezent, soluţia de a construi Statul cartiere de locuinţe şi de a le vinde ca pe vremuri, în rate, nici nu mai este luată în discuţie. Fiindcă firmele oamenilor de afaceri care conduc România din umbră sau mai de la vedere trebuie să construiască totul. Adică puţinul care se face.

Mergi în sudul Bucureştiului, spre Alexandria. Ce vezi? La numai 10 minute distanţă, viluţe aruncate cu furca, făcute fără niciun plan general de urbanism, adică pământ stricat.
Şi pământ extrem de valoros, care nu mai poate fi recuperat decât cu costuri imense de despăgubire a actualilor proprietari şi cu un scandal oribil.

Pe locul unde sunt trântite ca din cer 20 de case cu etaj, căci vile în adevăratul sens al cuvântului nu se pot numi (vezi definiţia din DEX a „vilei”) s-ar fi putut construi 2 blocuri moderne, la parametri actuali, cu bucătării şi băi mari, cu locuri de parcare, cu părculeţ.

Şi să-ţi cumperi apartamentul în rate, dar nu cu dobânzile criminale de la bănci, ci cu dobânzi mai potolite, cum şi-ar putea permite Statul dacă ar fi interes.
Fiindcă Statul poate aştepta 30 de ani să-şi acopere investiţia şi nu are nevoie de câştiguri de 200 %, ca particularii care vor să fie magnaţi în 5 ani.

Însă interese mari stau împotrivă-ne, a se vedea problema BECHTELgigant cu relaţii la vârful politicii americane şi în tot felul de alte structuri. Deci noi cotizăm şi atât.

Tot înainte!

Anunțuri

Un răspuns to “Bucurestiul – intre ciocan si ciocane”

  1. Maria Serban Says:

    Foarte interesante informatii si linkuri. Merci!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: