Archive for the 'Uncategorized' Category

anunt

06/11/2009

am constatat un fapt: cu toate eforturile mele de a creste numarul vizitatorilor pe acest blog, tot mai multi am pe blogul meu principal, desi nu fac nimic special pentru asta.
de aceea, de acum scriu pe el.

http://carleadan.wordpress.com

 

Un tip bine

04/11/2009

UPDATE:

Nicu Ceausescu, pe vremea cand isi baga picioarele in tot.
Un om cu toate posibilitatile lumii acesteia, care si-a batut joc de viata.


Stie cineva cine este tipul asta?

(raspunsul mai tarziu)

Pr. Teofil Paraian 3 martie 1929 – 29 octombrie 2009

29/10/2009

Si mai saraci.

O viata de om…

3 martie 1929 – 29 octombrie 2009

 

Dupa 20 de ani

29/10/2009

cu mona in herastrau

Pantru viitoarea mea carte “Copil in Epoca de Aur” am ajuns la etapa Revolutiei.
Anumite lucruri pe care le-am trait nu mi le mai amintesc foarte bine, asa ca am sunat-o pe maica-mea sa o intreb.
Surpriza este ca am inceput toti sa uitam. Ametim zilele, ordinea intamplarilor e uneori bulversata.
Anul trecut am avut cu tata o discutie despre ziua de 22 decembrie 1989, cand eu retin cu precizie ce am facut: pe scurt, am plecat de acasa impreuna cu el in oras, am trecut pe la serviciul unui amic, loc aflat langa Sala Palatului, apoi ne-am pierdut in multime.
El a uitat complet episodul, desi e cu mintea la locul ei. Dar se vede treaba ca 20 de ani sunt, totusi, 20 de ani…
Acum am inceput sa imi aduc aminte totul, in ordine, si ma simt parca iar ca atunci.
Voi scrie despre acele zile in episoade, sper sa nu denaturez nimic din ce am trait. Textele vor aparea in Scanteia de la Jurnalul National, alaturi de celelalte, apoi in cartea mea.
Hmmm, aveam 17 ani si jumatate la Revolutie. Ma apuca nostalgia. Care pizda ma-ti mi-ai luat ba tineretea?

■ Plimbare

27/10/2009

Acum cateva saptamani am gasit intamplator (?) si cand spun asta, mereu, intr-o fractiune de secunda, mi se perinda prin minte toate argumentele cum ca nu exista intamplare, ci inlantuiri acauzale de evenimente, si aici ma opresc si va invit sa cititi despre [sincronicitatea lui Jung], sa nu zica cineva ca pe Santier nu exista activitati educative in afara de brigada artistica, deci am gasit blogul unui om deosebit ca preocupari, probabil un arhitect sau un istoric, pasionat de cladirile bucurestene care au reprezentat si reprezinta ceva. Omul e foarte documentat mereu si are ce spune in domeniu.

La un post din iunie anul acesta, autorul blogului ne invita sa parcurgem un traseu cu totul deosebit, poate unic, prin cladirile si felul cum sunt crosetate cele trei dimensiuni spatiale intr-o zona din Titan, mai precis Baba Novac.

Asa ca sambata pe la ora 17 eram acolo cu sotia mea, Daniela. Am parcat si am inceput plimbarea printr-un loc parca rupt brusc de Bucuresti. O liniste deosebita, o lipsa inspaimantatoare de manele, strazi mici si prietenoase, cu doar cateva masini parcate, cladiri cum nu am mai vazut niciodata. Bloculete cu un singur etaj, ganguri, gradini ascunse in care se puteau mai mult ghici decat vedea umbrare si mese, custi de caini. Acea zona are propria ei biserica, iar la coltul unei stradute un café-bar linistit, cum ii sade bine francezului sa aiba langa casa. Un mic magazin alimentar si atat, in rest, un loc de admirat.

Desi stiam ca am locuit in zona din imediata apropiere pe cand aveam 4-5 ani, pe moment nu mi-am amintit acest lucru. Odata ajuns acasa am sunat-o pe maica-mea si am intrebat-o daca stie zona. Mi-a spus ca exact pe acele strazi ma ducea la gradinita. Si eu tocmai ma plimbasem pe acolo cu sotia de mana.

 Autorul blogului de care v-am vorbit ne invita sa ne inchidem telefoanele cand ne plimbam, ca doar sa savuram totul. N-am facut asta, dar nu ne-a sunat nimeni.

Ne mai invita sa lasam acasa aparatul foto. Pe asta am facut-o si mare dreptatea are. Cand esti canalizat pe facut poze nu mai privesti lucrurile la fel.

Cumva, memoria parca ti-e setata sa uite mai usor, caci stii ca ai fotografiat. Este fenomenul invers care se petrece atunci cand iti notezi ceva. De regula, dupa ce iti scrii in carnetel, nu mai uiti si nici nu trebuie sa te uiti in carnet.

Pe de alta parte, daca el ar fi facut poze, poate eu nu m-as mai fi dus. Daca eu as fi facut poze, poate nimeni din cititorii acestui articol nu s-ar mai duce. Si merita.

N-ar fi fair play din partea mea sa dau pe blogul meu toate datele, cand omul a pus si harti si a muncit sa ne indrume intr-acolo. Ma voi multumi sa va dau link-ul, indemnandu-va sa faceti cum am facut si eu: sa va luati iubita/iubitul si sa mergeti in plimbare, fara copii. Sa visati ca stati pe acolo si ca toata Romania e plina de asemenea cartiere.

http://armyuser.blogspot.com/2009/06/experimentul-catelu.html